Am fost intotdeauna de parere ca, mandria, alaturi de onoare, face parte din calitatile pe care trebuie sa le aiba un om, care, bineinteles, impreuna cu multe altele, ar trebui sa cristalizeze personalitatea unei fiinte umane.
Iti amintesti acea scena din "Pe aripile vantului" cand Scarlet, ostracizata de familie si prieteni datorita slabiciunii ei fata de Ashley (desi tehnic vorbind, nu gresise cu nimic) este totusi invitata de Melanie la o petrecere familiala?
De cate ori simt privirile invidioase sau acuzatoare ale unei persoane, incerc sa ma gandesc la Scarlet, in rochia ei albastra, cu spirit de invingatoare. Atunci ma indrept de spate si parca ma inalt, ceilalti ramanand undeva departe de mine, in afara mea...
Desi nu am crezut niciodata in zodii, faptul ca ingros randurile Taurilor se vede zilnic in comportamentul meu. Incapatanata, determinata, perfectionista, dar si mandra...
... si nu stiu cat am de castigat din asta, deoarece aceasta notiune se confunda, de cele mai multe ori, cu trufia, orgoliul, sau, ca sa fiu un pic mai urbana in exprimare, cu fitzele.
Nu mica mi-a fost mirarea sa aud spunandu-se despre mine ca as fi o fitzoasa, cu "nasul pe sus", si chiar de catre persoane pe care le credeam apropiate.
Ma intreb de ce unii oameni considera ca a avea mandrie echivaleaza cu acea urata si, din pacate destul de raspandita, trasatura de a fi plin de sine.
E oare un pacat (asa cum e trufia) sa te respecti? E oare gresit sa ai anumite principii de la care sa nu te abati?
Eu zic ca nu. Dar hai sa nu cadem nici in extrema orgoliului nemasurat.
Asa ca, scutura-te de micile sau marile compromisuri pe care le faci zilnic si intinde-ti aripile respectului de sine!
Iti amintesti acea scena din "Pe aripile vantului" cand Scarlet, ostracizata de familie si prieteni datorita slabiciunii ei fata de Ashley (desi tehnic vorbind, nu gresise cu nimic) este totusi invitata de Melanie la o petrecere familiala?
De cate ori simt privirile invidioase sau acuzatoare ale unei persoane, incerc sa ma gandesc la Scarlet, in rochia ei albastra, cu spirit de invingatoare. Atunci ma indrept de spate si parca ma inalt, ceilalti ramanand undeva departe de mine, in afara mea...
Desi nu am crezut niciodata in zodii, faptul ca ingros randurile Taurilor se vede zilnic in comportamentul meu. Incapatanata, determinata, perfectionista, dar si mandra...
... si nu stiu cat am de castigat din asta, deoarece aceasta notiune se confunda, de cele mai multe ori, cu trufia, orgoliul, sau, ca sa fiu un pic mai urbana in exprimare, cu fitzele.
Nu mica mi-a fost mirarea sa aud spunandu-se despre mine ca as fi o fitzoasa, cu "nasul pe sus", si chiar de catre persoane pe care le credeam apropiate.
Ma intreb de ce unii oameni considera ca a avea mandrie echivaleaza cu acea urata si, din pacate destul de raspandita, trasatura de a fi plin de sine.
E oare un pacat (asa cum e trufia) sa te respecti? E oare gresit sa ai anumite principii de la care sa nu te abati?
Eu zic ca nu. Dar hai sa nu cadem nici in extrema orgoliului nemasurat.
Asa ca, scutura-te de micile sau marile compromisuri pe care le faci zilnic si intinde-ti aripile respectului de sine!
Postări
Un articol interesant din care ai ceva de invatat. Iubita mea, mandria nu este egala cu rautatea. Mandria este un sentiment ce ar trebui sa il aiba oamenii cu "coloana vertebrala". Atunci cand intanzi aripile si zbori catre culmile IMPLINIRII nu uita ca prietenii adevarati vor fi langa tine si cand vei inchide aripile. Si in zborul tau nu lasa mici maracini sa te raneasca. Asa ca deschide aripile si zboara sus cat mai sus acolo unde crezi tu ca poti fi destul de mandra si ara sa te mai judece cineva.
RăspundețiȘtergereTe pup, Roxy